Eram în trenul ce ducea de la Varșovia spre Krakow și îmi aminteam cum un prieten îmi spunea că dacă am văzut Praga, Krakow-ul n-o să mă impresioneze tare..
"- No expectations then?
- No expectations"
... zisem în sinea mea și fără să mă grăbesc, căutam un loc unde să pot lua cina în gara centrala a Krakow-ului. Sătulă și mulțumită, am pornit spre hotel, pe jos, căci harta arăta că nu durează mai mult de 15 minute.. și atunci s-a întîmplat minunea.
Krakow-ul m-a întîlnit cu un apus de soare superb, detaliu ce făcea ca clădirile să pară și mai cărămizii, iar atmosfera orașului una caldă, liniștită și extrem de primitoare.
Tot ce auzeam erau roțile de la valiză ciocnindu-se de pietrele frumos aranjate în pavajele istorice ale orașului, ochii absorbeau frumusețea fiecărei strădulițe înguste, cu o arhitectură deosebită și lucrul ce m-a impresionat cel mai tare era de fapt curățenia acestui oraș. Atunci înțelesesem, Krakow-ul nu seamănă deloc cu Praga, Krakow-ul e cu totul altceva.
Eram extrem de obosită după seara precedentă, după o noapte aproape nedormită și drumul lung pînă la Krakow, însă asta nu m-a împiedicat să pornesc spre centrul istoric și să descopăr pas cu pas orașul. O dată ajunsă în piața Glowny, am înțeles că nici acest oraș noaptea nu doarme. Terase drăguțe, pline de turiști, amenajate cu gust pe întreg perimetrul pieții. Miri ce făceau fotografii la miez de noapte lîngă Biserica Sfînta Maria, amplasată în inima centrului istoric.
Dincolo de toate astea, Krakow-ul ne vorbeste mult despre istoria lui din timpul celui de al doilea război mondial, anume prin clădiri de genul, celei de mai jos. Localnicii povestesc că administrația orașului nu se apucă de restaurarea lor, pentru că de fapt proprietarii acestor clădirii sunt evrei care fie au părăsit orașul în anii '30, fie au fost duși cu forța în lagărul Auschwitz. Aceste clădiri, au trecut prin moștenire umașilor acestor evrei și o parte foarte mare din ei nu s-au întors nici pînă în ziua de astăzi în Polonia. Astfel fără de acordul lor, administrația orașului nu au nici un drept să le restaureze.
Ce ține de bucătăria lor, eu am fost pur si simplu cucerită de aceste gustoșenii a lor.
La gust seamănă foarte mult cu clasicul pretzel, mi-au plăcut atât de mult, că am rugat chelnerița să ne facă plinul de 2 ori în timpul cinei ( ele se serveau gratis la localul tradițional, unde am servit cina). Vodka lor tradițională nu am încercat-o în schimb anume în Polonia am servit limonadă cu harbuz (pepene verde), pentru prima dată în viață, ce să zic, inima mea îi aparține în întregime din acea seară.
2 zile au fost destul de puțin pentru mine ca să cunosc cu adevărat acest oraș, însă au fost destule ca să-mi placă și să vreau să mă reîntorc curînd.
Pentru mai multe fotografii și istorioare nu ezitați să dați un follow profilului meu de instagram
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
